Paradox

In general sari dintr-o placere in alta. Si intre timp te gandesti la urmatoarea. Nu ai momente de liniste, fara sa ai o dorinta de indeplinit. Gen televizor nou/excursie/ etc.

Se zice ca cei bogati au mai putine sanse sa evolueze spiritual, dar in momentul in care iti satisfaci toate poftele ajungi la blazare. Ceea ce este benefic pentru ca te dezorienteaza si te face sa iesi din ritm. Asa poti sa ajungi la starea de gratie.

http://www.youtube.com/watch?v=zW_CmDynC8E

Dintre pagini necitite

Din ciclul "Daca nu citesti, esti prost" si "Du-te ba si tu dracu la teatru!" al unui celebru desi anonim vj de radio: fiind un membru activ in fanclubul Metrorex, stau si eu agatat de o bara si ma chinui sa tin o carte in mana. Un efort destul de inutil pentru ca oricum nu prea reuseste sa te patrunda povestea atunci cand atunci cand te concentrezi sa nu cazi peste vecinul de inghesuiala.

Dar tocmai datorita acestui efort simt sacrificiul in numele culturii si ma asemui geniilor vechi care se cultivau in conditii vitrege.

Intelectuali cool, imbracati intr-o dezordine perfecta si cu parul ciufulit. Si o carte cat mai grea in mana. Si eu citeam Dostoievski prin clasa a 6-a. N-am inteles nimic.

Ridic privirea si ma uit la tanti(50 de ani/grasa/muncita/croitoreasa/Libertatea). Zambesc si ma arunc in ganduri.

Din nameti, cu suparare

Iarna frate!! Cam asta sintetizeaza programele de stiri. De fapt profita de nevoia romanului de a plange de mila(lui sau altora) si de a injura "autoritatile responsabile".

Bietul Mowgli era sinistrat si cara pe umeri 2 metri cubi de apa in stare solida.

Am simtit un fior de afectiune a la Stephen King(Christine).

Este provocator sa iesi din parcare(adica jumatate de bordura) si apoi sa gasesti un loc unde

sa-ti priponesti masina in lanul de zapada. Micile incercari care fac un barbat adevarat sa-si

bage "picioarele" in ea de viata/guvernare/primarie/colega..

Ma rog.

O sa incep eu

Draga B., 2 filme din ultima vreme: "Stapanul inelelor" si "Politist, adjectiv". In continuare se vor numi "S" si "P". Mi se pare ca sunt in antiteza totala.

In "S" sunt numai personaje puternice, sigure pe ele si pe rolul pe care il au. Plus ca fiecare se evidentiaza prin ceva talente. Si numai de bine. Adica din ei cativa au puteri magice, altii sunt superbatausi curajosi(dar sensibili). Mai sunt si nemuritori pe deasupra. Ma rog.. Cred ca e un film care aduna toate atributele dorite de "marele public". Numai bun de visat. Vii acasa si te simti prost -> te uiti la "S" si te si inchipui cu un toiag magic sau eventual cu toata duzina de cadouri mai sus amintite. Pe langa asta, oamenii(ma rog, si alte derivate) sunt in stare de implicare cu totul pentru un scop(indiferent care). Nu prea se intampla in general. Destul de greu sa faci gesturi asa mari intr-o viata personala asa mica.

P in schimb are o idee mult mai indrazneata. Te pune sa te uiti la o viata obisnuita, chiar banala. Si partea naspa e ca recunosti destul de multe aspecte familiare. Nu e genul de film "wannabe". Un eveniment foarte veridic la care ne uitam in timpul nostru liber. La ce e bun? Sa vedem din afara o parte din viata noastra.

Tu ce crezi?

PS:

inchipuie-ti intrebarea "Ce-ai mai facut?" pusa in ambele parti:

"S": hmm.. Pai am salvat lumea. De 2 ori.

"P": Am stat in strada si m-am uitat la o casa. Vreo 4 ore.

Ganduri

Refuzat de ganduri, ma refugiez in taskuri. Lake of tears. Prea romantici sa cante gothic; prea suparati sa cante balade rock.

Nesigur de personalitate si de persoane in general. Totul se schimba prea repede. Inainte de a te obisnui. Cu capul gol ma simt nehotarat si prins in mediocritate. Prea lenes ca sa incep ceva, prea las ca sa fac schimbari capitale. Veselie de moment si stari alternante. Departe de starea de gratie. Visez un coffee shop din Amsterdam.

Ramasite multilateral dezvoltate

M-am tuns aseara. Pentru ca ultima oara mi s-a parut ca frizerul meu oficial s-a jucat prea mult cu mainile prin parul meu, oftand in acelasi timp, mi-am propus de dimineata sa fiu spontan. Am mers in prima frizerie pe care am vazut-o acum o saptamana.

Am inceput sa zambesc si m-a apucat nostalgia. Un grup de tanti imbracate in alb cu atitudine de asistente. Pe pereti poze cu frizuri la moda din perioada interbelica. Un fel de "oldies but goldies".

O doamna ma ia in primire, ridicandu-se din scaun cu gesturi largi si uitandu-se cu ochi acri la mine. Ma intreaba cum vreau sa ma tund. Ii explic detaliat, urmarind reactiile dezaprobatoare de pe fata.

We are in bussiness. La televizor e o telenovela japoneza:). Rad uimit in sinea mea. Fara sa vreau ma simt de afara si de aceea analizez ca un cercetator. O fata schimba canalul. Evident e mustrata de colegele mai in varsta ca a trecut si ca nu stie sa foloseasca telecomanda. Ajungem la stirile de pe ProTv/accidentul lui Chivu. Doamna respectiva ramane cu foarfeca in aer, ascultand atenta si empatizand intr-un mod total. In sfarsit ma apuca rasul.

M-am dat de gol.

Sictir

Dragul meu B., nu mai vreau sa locuiesc in "Micul Paris". Mi se pare stupid sa fie definit in raport cu alt oras. Fata de care este si mai mic. Si oricum a fost o data. Acuma e un ideal de atins. Vrem sa redevenim micuta varianta a unui oras mare.

Avem un conglomerat de betoane printre care misuna oameni cu privirea in asfalt.

In mijloc troneaza o imensitate de casa cu o istorie sumbra. Cica ar fi noastra, a tuturor. Numai ca in ea lucreaza oamenii cei mai urati de restul tarii.

Vadime, luam arma in mana si ne retragem in munti.

La o bauta.

Sa-ti iei pastilele, ca nu sunt farmacii acolo.

Handicapatii de pe forumuri

Ar trebui sa fie cenzurat internetul ca in China.

Am nimerit din intamplare pe un forum(rasfoiam aiurea. ca la OTV).

Oamenii astia pot sa se certe de la faptul ca cerul e albastru.

De fapt nu e intotdeauna asa si ca e un ignorant cel care gandeste atat de simplist. Si apoi sunt aia care fac apel la ratiune, pace si armonie in lume. Si apoi fac o spirala cu limba in cerul gurii.

Profetii dinainte de vreme care le amintesc prostimii de inutilitatea existentei lor.

Intre ei sunt evident cei cu atacuri la persoana. Ma rog..

La sfarsit vine unu sa concluzioneze ca sunt toti prosti si ca topicul nu are sens. Si de obicei are dreptate.

Si scriu si eu sa inchei ciclul.